Ancoră şi venin

Lăsaţi-mi lacrimile să curgă

Şi de venin să mă eliberez,

De răutate să uit

Şi bârfele să nu le mai rostesc.

Bagaje construiesc zilnic,

Le arunc de pe podul luminii,

Dispar in neştiinţă,

Căci zorile mi-s străine.

Timpul e pe buzele tale,

Căldura o ţii în mâini,

Ancoră ţi-e inima

Şi-ţi oglindeşti sufletul pe chip.

Greşeli sunt şi-n iubire,

Dar timpul topeşte cearta dintre noi,

Veninul dispare lent,

Iar noi gasim din nou dragostea noastră!