Trandavesc obosita, cu mintea plina de framantari, intr-un pat. Lenjeria rosie ce acopera patul, pernele, patura, imi chinuie privirea. E acel rosu strident ce ma-ndeamna la pacate trupesti, dar tu sforai deja. Camera-i dezordonata, plina de ambalaje si perne, pungi si doua scaune uitate aiurea, iar peretii-s albi, fara pic de veselie.
Acum cateva ore umblam bezmetici prin Bucuresti intr-o masina simpla, mica, lenesa uneori, dar imi placea. Lumini de pretutindeni, in diverse culori imi violau retinele, dar nu ma dezgustau, caci tot ansamblul lor creau Capitala dizgratioasa si superba in acelasi timp. Podul invaluit si parca sustinut de alb imaculat, parea creatura marina in ceata serii reci ce ne tinea companie. Sute de masini ce ne tratau cu dispret si aroganta, asteptau galagioase la semaforul disciplinat sa porneasca din nou in goana nebuna pe bulevardele imense, chinuite de oameni comozi si grabiti.
In fata Casei Poporului, in parcarea imensa, ai oprit masina si am asteptat o ora incheiata venirea prietenului nostru, V.V. Plictisul nu a reusit sa ne ajunga, caci am inceput sa vorbim verzi si uscate, in timp ce frigul isi gasea usor, usor loc cu noi, in masinuta bolnava.
Te-am sarutat dupa un timp, insa mintea-mi evada la cerceii pe care nu ii atarnasem de lobii urechilor mele reci, asa ca mi-am dezlipit gura de gura ta si am marturisit-o cu voce tare. Nu iti venea sa crezi ca spun asta, asa ca ai intrebat imediat, pentru a te convinge:
-La asta te gandesti tu cand ma saruti?
N-am putut decat sa rad nevinovat si trist in acelasi timp, iar tie ti se dilatau pupilele. Am simtit nevoia de drama, desi am parte de ea neconditionat, asa ca am rostit dramatic:
-Tu nu ma mai iubesti!
Rostisem sec acest lucru, iar tu l-ai luat in serios, desi nu credeai cu adevarat (privirea te trada) si instant ai spus:
-Nu ma, nu te mai iubesc!
Am inceput sa imi strivesc palmele si pumnii de hainele ce iti ascundeau trupul, dar satul m-ai imobilizat si am inceput sa iti strivesc cu dintii mainile. Te durea, iar drept razbunare mi-ai muscat buzele si nasul, mainile si obrajii, iar eu radeam haotic, de parca durerea ce mi-o provocai era placuta. Muscai din mine cu rautate, in timp ce imi impreunasei mainile si le sfaramai cu a ta.
Obosisem, iar tu ai iesit din masina sa iei aer si a aparut V.V. V-ati salutat zgomotos, in timp ce eu faceam cunostinta cu A. (fata cu care venise V.) . A. si cu mine ne-am dus fiecare in masina (si V. avea masina), iar voi ati ramas langa ele, palavragind aiurea, in timp ce eu inghetam.
Ati stat indeajuns la povesti, incat picioarele imi erau iubite de frig atat de groaznic, ca si cum nu mai erau ale mele, iar mintea mea saraca mi-a adus in prezent trecutul meu nefericit si am inceput a plange patimas, fara a da insa de banuit. Aveam privirea fxata pe geam, gura imi era muta si lacrimile curgeau fara pic de zgomot pe obrajii reci si vineti.
Te-am enervat cand ti-am dezvaluit motivul durerii mele neincetate si nu te puteai abtine sa nu tipi, caci asa te descarcai, dar la un moment dat ai rostit:
-Esti slaba femeie! Fii naibii mai tare si nu mai spune ca nu poti. A spune "NU POT! ", e de fapt "NU VREAU! ", iar tu iei cacatul asta in brate, cacatul asta de "NU POT!" !
Nu dureau vorbele tale grele, ci ma faceau fericita. Fericita ca tu ai incredere in mine si crezi in cine sunt eu si in cine voi fi. Simteam.
Ne-am plimbat anapoda prin magazine cu V. si A. , iar eu ma intaream si uitam de greul ce vroia sa ma distruga. Ne-am intors acasa destul de devreme, am prins crimpeie de filme si emisiuni la televizorul penibil din living , apoi ne-a cuprins somnul (pe tine) si foame de lectura (pe mine).
Iata-ne aici, acum, tu dormind si eu scriind, nu citind. Scriu sa-mi golesc creierul de ganduri ce locuiesc pe subconstient. Acum nu ma pot privi, dar ma simt frumoasa, nu fizic, ci sufleteste.
Imi simt ochii plini de plumb, caci au varsat lacrimi, iar trupul mi-e istovit, desi n-am depus efort. Creierul meu ingreunat de griji, mila si egoism, nu vrea sa-mi mai ajute corpul cu nimic, iar inima mi-e slabita de dor si abia mai simt cum bate...
In stanga trupului meu greoi, sta cuminte cartea din care voi incepe sa-mi hranesc curiozitatea haina a creierului viclean. Caldura din camera mi-a molesit fiinta firava, dar voi incepe a citi, caci azi urlu insetata de vointa hazardului omenesc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu