Inconstient de propria inconstienta

Dormi istovit langa mine cu buzele-ti pline, respiratia galagioasa, sprancenele neicruntate. Trupurile noastre goale, cu mintile pline de framantari trandavesc pe un pat neingrijit, neatigandu-se.

Te privesc cu dragoste, caci simt asta din plin pentru fiinta si existenta ta, dar te privesc si cu mila pentru somnul care mi te fura in fiecare noapte cu saruturile sale dulci si placute. Ai tresarit aici, acum, in timp ce scriu, te-am intrebat daca esti bine, dar exista atata inconstienta in trupul tau incat nu ai puterea sa imi raspunzi. Constientizezi, in schimb, deranjul produs de lumina lampii si de zgomotul pe care il produc eu. Singuratatea careia ma lasi ostatica noaptea, cand adormi inaintea mea ma transforma complet, sufletul devenindu-mi greu, mintea goala, inima straina, ochii transparenti, gandurile incolore, buzele agitate, trupul fierband. 
Nu-mi doream decat caldura trupului tau, gustul pielii tale, parfumul vorbelor pe care le rostesti…