Te-ndrepti spre tinuturi reci si zile amare, insa nu vezi, n-auzi, nu simti. Urmezi aceasta cale precum un orb si schimbi prezent si viitor. Cum uiti trecutul asa usor si devii asemenea vremii?
Imi pun intrebari si nu mai sfarsesc, nu-mi gasesc somnul, asa cum tu iti pierzi urma. Vreau trecutul inapoi, dar trecutul ce te indruma spre acest drum, insa e ceata, iar mie mi-e frica. Frica sa nu creez din tine un mim, caci dorintele mele parca nu-ti prisosesc si fiinta ta nu accepta. Nu accepta sa redevii TU.
Cel ce erai odata, acum nu mai existi. Au ramas umbre din tine si firmituri din atingerile tale,bucati din bucatele de priviri si buze. Caut disperata mainile ce odata ma cuprindeau cu foame si buzele care-mi stalceau trupul cu simtiri ametitoare. Imi priveai ochii in lumina soarelui si te mirai de culoarea banala ce o aveau. Imi mangaiai chipul plin de groaza si il luminai. Pipaiai cu sete sanii moi si-ti alunecau mainile pe fiinta mea tinere, fara control, dar azi...Unde fugi cu asa disperare? Unde vrei sa-ti ascunzi dragostea?
Odata, rupeai vorbe din luna si soare si le imbinai sec, dar le adoram. Azi vocea-ti creeaza morminte in care ajung cu spaima si ma ataca lupi ce urla zanatici.
Opreste furtuna, risipitorule!!!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu