Mi se-aseaza in gat, stomac si creier, noduri de dragoste ce doare. Doare iar lipsa ta. Aparentele ce aratau false gesturi si atingeri revenite la viata, au pierit din nou.
Somnul, acest inamic perfid ne face programe diferite, iar noi traim in lumi absente. Sexualitatea din noi piere si eu ma sting odata cu ea. Pleci si eu ma-ndepartez aievea, aducand in lumea noastra comuna regrete, urlete, contraziceri.
Mi-ai format noduri cu moartea ta de fiecare seara si mi-le-asezi strategic, sa nu mai pot respira, manca, gandi.
Cat sa ne mai sece sufletele, moartea ce aduce visare?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu