Am ajuns iar in camera,
dupa ce impreuna cu S. si D. am mancat sandwich-uri in bucatarie, iar M. (cateaua)
se uita cu pofta la noi.
Dar sa vorbim despre D. putin, care-i o piticanie frumoasa. Cel putin asa il vad eu. Cu pistruii lui mititei si ochisorii aia verzi
ce sclipesc a dorinte, spune tot felul
de chestii cu vocea lui usor pitigaiata. Cu linii feminine si statura
potrivita, copilul acesta imi pare rupt din desene animate. L-am luat pe picioare si l-am cuprins in brate
si era atat de mic… Ii atinsesem umerii si parca ii plecau direct din gat, atat
de ingust si pricajit il simteam.
Imi marturisea S., cum avea sa dea batalii parte in parte cu M., daca nu
eram cu el acolo, caci se chinuia sa manance, dar gura ii era minuscula sa
poata grabi asta, iar M. isi dorea la
fel de mult bucatica de sandwich. Ii zarisem zambetul si gasisem dintisorii de
soricel si frumusetea bucuriei sale vadite. Ii vazusem si timiditatea de care
dispunea din plin, dar de care va scapa intr-o buna zi.
Dupa ce i-am sarutat
ambii obrajorii si parul de pe frunte (caci fruntea lui se bucura din plin de
pletele negre asemenea carbunelui stins) a
plecat sa doarma, mai mult impins de S., decat din propria lui dorinta.
" Domnisorule D., sper ca orice se
va intampla in viata aceasta si indiferent cat de comune, sau nu, ne vor fi
cararile, tu sa nu uiti de existenta mea, cum nici eu nu voi uita de a ta! "
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu